De când mă știu, eu sunt cea care împodobește bradul. Chiar şi atunci când eram mică, Mos Crăciun îmi aducea brăduțul și ornamentele dar eu eram cea care îl gătea de sărbătoare cu beteală și ornamente, globulețe și bomboane de pom.
Îmi este dor de vremurile în care împodobeam bradul în toate culorile curcubeului fără sa țin cont de faptul că globurile cele noi, primite de la moșu' nu se vor înțelege cu globurile cu sclipici șters de la atâtea alte împodobiri, cu ornamentele din plastic cu ață groasă care probabil fusese prinsă de bunica sau străbunica mea atunci când împodobeau bradul cu tatăl meu... Iar la sfârșit, inevitabil, proaspătul brăduţ împodobit era cel mai frumos brad pe care îl văzusem pana atunci!
Pe toate ulițele satului, la ferestrele tuturor caselor se vedeau sclipiri ale brăduților frumos împodobiți, așezați strategic la fereastră să poate fi văzuți de trecători, să înveselească satul în prag de sărbătoare. Și parcă și iarna ajuta în completarea acestei atmosfere de poveste cu troiene de zăpadă și flori la geam. Ce dor îmi este de florile de la geamul din cămară... de broderia de gheață ţesută cu atâta măiestrie de crăiasa zăpadă.
Am început să scriu această postare dorind să aștern pe hârtie povestea simpaticului elf care mi-a împodobit bradul anul acesta.
Eu nu împodobesc bradul în ajun de Crăciun. Îmi place perioada dinaintea sărbătorilor când mirosul de portocală vestește că urmează să vină Crăciunul, când începem să ascultăm colinde iar împodobirea bradului completează această atmosferă de așteptare. Mai ales anul acesta am vrut să împodobesc bradul mai devreme, să am timp să mă bucur de atmosfera de sărbătoare în căsuţa mea minunată înainte de a pleca la părinţi pentru a sărbători efectiv Crăciunul. Dar nu, elful ştrengar nu a vrut să împodobim brăduţul: că este prea devreme, să mai aşteptăm o săptămână, o zi, până când, conform calculelor mele, am realizat că toate serile până în ziua plecării erau ocupate. Nu mai aveam când să împodobim bradul!!! Nu am putut să merg la culcare până nu am sunat elful petrecăreţ să îl muştruluiesc niţel...
Îmi aduc aminte de o seară de ajun când m-am trezit şi lângă brăduţ mi-am descoperit părinţii cu nişte plăsuţe cu cadouri în mână. Am retrăit aceea amintirea în seara aceea, doar că de data asta, elful cel simpatic a fost prins în flagrant împodobind frumuseţea de brăduţ! Şi pe lângă asta, elful s-a pus şi pe cântat colinde la chitară. Am adormit din nou, fericită, ascultând refrene dragi.
Mulţumesc elfule!
