Lucrurile mărunte chiar mă fac fericită :)

Mă încadrez perfect în rândul reprezentantelor sexului feminin în ceea ce privește pasiunea pentru cumpărături: haine, bijuterii, genți, pantofi... ingredientele de bază ale unei garderobe feminine. Bineînteles că la acestea se adaugă produse cosmetice și alte n mărunțișuri de care o femeie are nevoie ca să își satifacă nevoile primare ale confortului feminin. Cunosc magazine și magazinașe, fabrici cu magazine de prezentare, outleturi în București și în alte zone ale țării sau chiar peste hotare. Dragul meu iubit se amuză de fiecare dată când plecăm în vreo excursie și îl informez ștrengărește că avem de bifat o mică oprire în drum  :). 

Încerc să îmi procur hainele și accesoriile la prețuri mai avantajoase decât în magazinele arhicunoscute sau mallurile care în afara sezoanelor de reduceri au prețuri piperate. Poate o să reușesc să fac o postare cu toate aceste locuri minunate pe care le-am descoperit și testat. 

Momentan m-am aventurat în căutarea unor ghetuțe de iarnă care să înlocuiască vechile ghetuțe ponosite de atâta purtat. Nu știu cum dar iarna aceasta m-am trezit cu o singură pereche de conduri pe care să mă pot baza în zilele mai ploioase, mai cu zăpadă, deh, vreme de iarnă. Unii parcă nu prea îmi cam plac, alții sunt din piele întoarsă. Da, am câteva perchi de cizme și ghete perntru iarnă din piele întoarsă și nu ajung aproape niciodată să le port având în vedere străzile din București și toanele Crăiesei Zăpezilor sau mai bine zis a Ploilor din iarna aceasta. 

Am bifat rapid două magazine unde reușesc să găsesc încălțăminte din piele măsura mea și la prețuri acceptabile, dar nu am avut bafta să întâlnesc ghetuța potrivită. Din întâmplare am intrat într-un magazin Otter care avea și reduceri. M-am îndrăgostit de o pereche de ghete culoarea Cognac, dragoste la prima vedere!! Din păcate, nu aveau numărul meu dar am putut să rezerv într-un alt magazin. După o mică aventură în care am găsit perechea dorită dar cu un mic defect, rezervarea într-un alt magazin unde am găsit același număr dar din nou era ultima pereche și avea și aceea un defect, am revenit la al doilea magazin. Am trimis bărbățelul în pauza de masă cu instrucțiuni precise de cumpărare a ghetuțelor și l-am așteptat seara acasă ca un copil pe Moș Crăciun.

Pe scări l-am așteptat să vină cu pachețelul dorit! Și m-am bucurat, chiar m-au făcut fericită ghetuțele mele frumoase obținute cu atâtea obstacole; credeam că nu o să mai găsesc mărimea și culoarea dorite. Le vroiam cognac, nu banalul negru, doream să aibă așa un aer franțuzesc la care mă duce cu gândul și numele culorii. 

Mi-a plăcut magazinul Otter, nu mai intrasem de mult la ei. În schimb mă duc foarte des în outletul lor din Grand Arena Berceni (știu  că mai este unul și în Fashion House Outlet Militari, am fost acum doi ani cred). Vânzătoarele sunt foarte amabile, am rămas foarte plăcut surprinsă de atitudinea lor, îmi place că pot să îmi spună în ce alt magazin Otter pot să găsesc mărimea și culoarea dorite și pot chiar să și rezerv perechea dorită în acel magazin. În final, am cumpărat ghetele Epica la reducere cu 160 lei (am primit și o reducere de 15% pentru micul defect pe care îl aveau). O să revin în acest magazin cu siguranță!

O, brad frumos!

De când mă știu,  eu sunt cea care împodobește bradul. Chiar şi atunci când eram mică, Mos Crăciun îmi aducea brăduțul și ornamentele dar eu eram cea care îl gătea de sărbătoare cu beteală și ornamente, globulețe și bomboane de pom.

Îmi este dor de vremurile în care împodobeam bradul în toate culorile curcubeului fără sa țin cont de faptul că globurile cele noi, primite de la moșu' nu se vor înțelege cu globurile cu sclipici șters de la atâtea alte împodobiri, cu ornamentele din plastic cu ață groasă care probabil fusese prinsă  de bunica sau străbunica mea atunci când împodobeau bradul cu tatăl meu... Iar la sfârșit, inevitabil, proaspătul brăduţ împodobit era cel mai frumos brad pe care îl văzusem pana atunci!

Pe toate ulițele satului, la ferestrele tuturor caselor se vedeau sclipiri ale brăduților frumos împodobiți, așezați strategic la fereastră să poate fi văzuți de trecători,  să înveselească satul în prag de sărbătoare.  Și parcă și iarna ajuta în completarea acestei atmosfere de poveste cu troiene de zăpadă și flori la geam. Ce dor îmi este de florile de la geamul din cămară...  de broderia de gheață ţesută cu atâta măiestrie de crăiasa zăpadă. 

Am început să scriu această postare dorind să aștern pe hârtie povestea simpaticului elf care mi-a împodobit bradul anul acesta.

Eu nu împodobesc bradul în ajun de Crăciun. Îmi place perioada dinaintea sărbătorilor când mirosul de portocală vestește că urmează să vină Crăciunul, când începem să ascultăm colinde iar împodobirea bradului completează această atmosferă de așteptare. Mai ales anul acesta am vrut să împodobesc bradul mai devreme, să am timp să mă bucur de atmosfera de sărbătoare în căsuţa mea minunată înainte de a pleca la părinţi pentru a sărbători efectiv Crăciunul.  Dar nu, elful ştrengar nu a vrut să împodobim brăduţul: că este prea devreme, să mai aşteptăm o săptămână, o zi, până când, conform calculelor mele, am realizat că toate serile până în ziua plecării erau ocupate. Nu mai aveam când să împodobim bradul!!! Nu am putut să merg la culcare până nu am sunat elful petrecăreţ să îl muştruluiesc niţel... 

Îmi aduc aminte de o seară de ajun când m-am trezit şi lângă brăduţ mi-am descoperit părinţii cu nişte plăsuţe cu cadouri în mână. Am retrăit aceea amintirea în seara aceea, doar că de data asta, elful cel simpatic a fost prins în flagrant împodobind frumuseţea de brăduţ! Şi pe lângă asta, elful s-a pus şi pe cântat colinde la chitară. Am adormit din nou, fericită, ascultând refrene dragi.

Mulţumesc elfule!

Concediu, Here I come sau mai bine zis Jövök!

Spuneam în ultima postare ca mai sunt vreo 21 de zile  pana la concediu și mi se părea așa, așa de departe. Ei, acum după un maraton de nopți nedormite pentru a termina referatul vieții, parcă simt o adiere așa blândă de concediu de vară... Nu am dormit aseară decât vreo două ore din care una mai mult m-am chinuit să adorm dar este deja ora 15:30 și încă nu am cedat :). Cred că este de vină și senzația aia de ușurare când știi că ai scăpat de un examen și începi să îți faci planuri de vacanță ca tot omu', nu doar visezi la ele ca la fructul interzis.

Și,și...... am hotărât unde ne vom petrece vacanța de anul acesta care din păcate este cam scurtă dar tocmai de-aia trebuie să profităm de zilele astea cât mai mult în..... vecina noastră Maghiaria; pardon, Ungaria. Și cum în pachețelul bărbățel de vis se regăsește vreo jumătate de neam de ungur cu o jumătățică de neam de polonez, cu încă vreo jumătățică de neam de neamț și așa, acolo, timidă și ea, jumătățica de românaș neaoș (de care el este foarte mândru) nu mai trebuie să îmi fac griji în privința vorbitorilor de limbă  complet străină de tot ceea ce știu.

Am hotărât să plecăm din București în direcția Budapesta, unde vom sta vreo două nopți. Cred că vom face un mic popas de o noapte în România, probabil prin județul Hunedoara sau în Timișoara. După periplul prin Budapesta  ne vom îndrepta spre câteva zile de leneveală, de soare și de mare, marea ungurilor, adică Lacul Balaton. Sper să ne placă. Plănuim să înfigem steagul într-una din stațiunile de pe malul nordic al lacului și de acolo să ne extindem ocupația, să ne plimbărim, să vizităm cât mai multe stațiuni. Vreau să mâncăm în localuri pitorești, să gust din aromele condimentate atât de lăudate, să mă îndrăgostesc de un desert bun  la care să râvnesc când o să mă întorc acasă. Deja mă imaginez la o masă de două persoane, în prag de amurg privind la frumusețea de lac, cu o chestie bună, bună de savurat în farfurie.

După hoinăreala de pe malurile lacului, o să ne îndreptăm spre Belgrad, unde vom face un popas de o noapte și apoi direcția acasă, acasă la mine, în patria oltenească de pe malul Jiului.

Cam ăsta este planul de vacanță, așa pe scurt. Sună foarte, foarte bine, de-abia aștept! Acum urmează partea de rezervare a camerelor, de documentare despre minunățiile pe care nu trebuie să le ratăm. Și partea asta îmi place, mă pricep să organizez excursii :D.

Ce să mai zic, îmi urez spor la googleit!!!

Vreau vacanță!!!!!!!

Îmi doresc atât de mult să vină în sfârșit luna august cu mult doritul concediu, dar mai trebuie până atunci să treacă nu numai niște zile calendaristice așa de-a valma (21 de zile) ci  mai ales susținerea unui proiect și multe, multe ore de muncă și stres până când acel proiect va ajunge în stadiul în care perfecționista de mine îl va considera acceptabil.

Și acum, în loc să lucrez la mult prea stresantul proiect, stau și meditez la viitorul concediu și caut destinații de vacanță. Să fie în România cu o bălăceală la Băile Felix și o incursiune la Stâna de Vale cu peșteri, cascade și munți care abia așteaptă să fie cuceriți...

 sau în Grecia pe o plajă cu apă călâie în care pot să stau cât vreau fără să mi se facă buzele vinete, să îmi comand eu o salată grecească și el un gyros și o Mythos din care să mai iau și eu câte o gură, așa, de poftă...

sau în prea frumoasa Toscana, sa vizitez Pisa și Florența, sa îmi revăd o prietenă dragă care cred că m-ar primi cu brațele larg deschise deși i-am promis că o să o sun mai des și nu am făcut-o...

De ce "Hoinărind cu mine"?

Am ales cu greu numele acestui blog și într-un sfârșit mi-a venit în minte un cuvânt care mie mi-e tare drag, "Hoinărind", și completarea fireasca a fost "cu mine". Este o invitație pentru cei care la un moment dat poate o sa citească ceea ce scriu eu aici, dar este mai ales o dorință a mea de a pune pe "hârtie" niște gânduri pe care peste niște ani le voi reciti și  ma voi redescoperi pe mine, cea care am scris aceste rânduri.

"A hoinari", conform definiției din DEX înseamnă a umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. Ei, pentru mine a hoinări înseamnă a cutreiera ţara asta frumoasă în lung şi lat, a mă plimba pe străzile unui oraş frumos,  a colinda uliţele unui sătuc cochet şi pitoresc, a urca povârnişul spre vârful unui munte,  a experimenta noi  arome şi texturi şi senzaţii, a învăţa lucruri interesante şi utile, a răzbi prin inerentele greutăţi şi răutăţi, a vagabonda prin magazine şi magazinaşe, a visa împreună cu iubitul meu la vrute şi nevrute, a tăifăsui cu gagicile despre noi, despre alţii (asta ca să nu spun simplu a bârfi :)) şi multe, multe altele cum ar fi marea şi senzaţia de libertate, de no worries, de un nou început, de a sta în brațele iubitului meu drag.