De ce "Hoinărind cu mine"?

Am ales cu greu numele acestui blog și într-un sfârșit mi-a venit în minte un cuvânt care mie mi-e tare drag, "Hoinărind", și completarea fireasca a fost "cu mine". Este o invitație pentru cei care la un moment dat poate o sa citească ceea ce scriu eu aici, dar este mai ales o dorință a mea de a pune pe "hârtie" niște gânduri pe care peste niște ani le voi reciti și  ma voi redescoperi pe mine, cea care am scris aceste rânduri.

"A hoinari", conform definiției din DEX înseamnă a umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. Ei, pentru mine a hoinări înseamnă a cutreiera ţara asta frumoasă în lung şi lat, a mă plimba pe străzile unui oraş frumos,  a colinda uliţele unui sătuc cochet şi pitoresc, a urca povârnişul spre vârful unui munte,  a experimenta noi  arome şi texturi şi senzaţii, a învăţa lucruri interesante şi utile, a răzbi prin inerentele greutăţi şi răutăţi, a vagabonda prin magazine şi magazinaşe, a visa împreună cu iubitul meu la vrute şi nevrute, a tăifăsui cu gagicile despre noi, despre alţii (asta ca să nu spun simplu a bârfi :)) şi multe, multe altele cum ar fi marea şi senzaţia de libertate, de no worries, de un nou început, de a sta în brațele iubitului meu drag.