Concediu, Here I come sau mai bine zis Jövök!

Spuneam în ultima postare ca mai sunt vreo 21 de zile  pana la concediu și mi se părea așa, așa de departe. Ei, acum după un maraton de nopți nedormite pentru a termina referatul vieții, parcă simt o adiere așa blândă de concediu de vară... Nu am dormit aseară decât vreo două ore din care una mai mult m-am chinuit să adorm dar este deja ora 15:30 și încă nu am cedat :). Cred că este de vină și senzația aia de ușurare când știi că ai scăpat de un examen și începi să îți faci planuri de vacanță ca tot omu', nu doar visezi la ele ca la fructul interzis.

Și,și...... am hotărât unde ne vom petrece vacanța de anul acesta care din păcate este cam scurtă dar tocmai de-aia trebuie să profităm de zilele astea cât mai mult în..... vecina noastră Maghiaria; pardon, Ungaria. Și cum în pachețelul bărbățel de vis se regăsește vreo jumătate de neam de ungur cu o jumătățică de neam de polonez, cu încă vreo jumătățică de neam de neamț și așa, acolo, timidă și ea, jumătățica de românaș neaoș (de care el este foarte mândru) nu mai trebuie să îmi fac griji în privința vorbitorilor de limbă  complet străină de tot ceea ce știu.

Am hotărât să plecăm din București în direcția Budapesta, unde vom sta vreo două nopți. Cred că vom face un mic popas de o noapte în România, probabil prin județul Hunedoara sau în Timișoara. După periplul prin Budapesta  ne vom îndrepta spre câteva zile de leneveală, de soare și de mare, marea ungurilor, adică Lacul Balaton. Sper să ne placă. Plănuim să înfigem steagul într-una din stațiunile de pe malul nordic al lacului și de acolo să ne extindem ocupația, să ne plimbărim, să vizităm cât mai multe stațiuni. Vreau să mâncăm în localuri pitorești, să gust din aromele condimentate atât de lăudate, să mă îndrăgostesc de un desert bun  la care să râvnesc când o să mă întorc acasă. Deja mă imaginez la o masă de două persoane, în prag de amurg privind la frumusețea de lac, cu o chestie bună, bună de savurat în farfurie.

După hoinăreala de pe malurile lacului, o să ne îndreptăm spre Belgrad, unde vom face un popas de o noapte și apoi direcția acasă, acasă la mine, în patria oltenească de pe malul Jiului.

Cam ăsta este planul de vacanță, așa pe scurt. Sună foarte, foarte bine, de-abia aștept! Acum urmează partea de rezervare a camerelor, de documentare despre minunățiile pe care nu trebuie să le ratăm. Și partea asta îmi place, mă pricep să organizez excursii :D.

Ce să mai zic, îmi urez spor la googleit!!!

Vreau vacanță!!!!!!!

Îmi doresc atât de mult să vină în sfârșit luna august cu mult doritul concediu, dar mai trebuie până atunci să treacă nu numai niște zile calendaristice așa de-a valma (21 de zile) ci  mai ales susținerea unui proiect și multe, multe ore de muncă și stres până când acel proiect va ajunge în stadiul în care perfecționista de mine îl va considera acceptabil.

Și acum, în loc să lucrez la mult prea stresantul proiect, stau și meditez la viitorul concediu și caut destinații de vacanță. Să fie în România cu o bălăceală la Băile Felix și o incursiune la Stâna de Vale cu peșteri, cascade și munți care abia așteaptă să fie cuceriți...

 sau în Grecia pe o plajă cu apă călâie în care pot să stau cât vreau fără să mi se facă buzele vinete, să îmi comand eu o salată grecească și el un gyros și o Mythos din care să mai iau și eu câte o gură, așa, de poftă...

sau în prea frumoasa Toscana, sa vizitez Pisa și Florența, sa îmi revăd o prietenă dragă care cred că m-ar primi cu brațele larg deschise deși i-am promis că o să o sun mai des și nu am făcut-o...

De ce "Hoinărind cu mine"?

Am ales cu greu numele acestui blog și într-un sfârșit mi-a venit în minte un cuvânt care mie mi-e tare drag, "Hoinărind", și completarea fireasca a fost "cu mine". Este o invitație pentru cei care la un moment dat poate o sa citească ceea ce scriu eu aici, dar este mai ales o dorință a mea de a pune pe "hârtie" niște gânduri pe care peste niște ani le voi reciti și  ma voi redescoperi pe mine, cea care am scris aceste rânduri.

"A hoinari", conform definiției din DEX înseamnă a umbla, a călători mult şi fără ţintă, fără căpătâi. Ei, pentru mine a hoinări înseamnă a cutreiera ţara asta frumoasă în lung şi lat, a mă plimba pe străzile unui oraş frumos,  a colinda uliţele unui sătuc cochet şi pitoresc, a urca povârnişul spre vârful unui munte,  a experimenta noi  arome şi texturi şi senzaţii, a învăţa lucruri interesante şi utile, a răzbi prin inerentele greutăţi şi răutăţi, a vagabonda prin magazine şi magazinaşe, a visa împreună cu iubitul meu la vrute şi nevrute, a tăifăsui cu gagicile despre noi, despre alţii (asta ca să nu spun simplu a bârfi :)) şi multe, multe altele cum ar fi marea şi senzaţia de libertate, de no worries, de un nou început, de a sta în brațele iubitului meu drag.